Poveste trista..

Pentru cei care au iubit macar o data in viata.. si au suferit inzecit pentru bucatica de bucurie gustata.. pentru cei care au “mancat” pelin pentru o gurita de “ambrosie”.. pune un blues in surdina si citeste povestea asta.. o sa iti placa.

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii, ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea. Astazi trebuia sa incheie o relatie ce dura de mai bine de 2 ani de zile.. si chiar considera ca a ramas tarziu. Trebuia sa se termine. Isi tot repeta in minte “nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea.. nu sunt eu unic in lumea asta.. nu sunt nici prea frumos nici prea destept, dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine.. sa nu se termine”. Simtea ca durerea de stomac se accentueaza. Simtea ca se sufoca.. s-a imbracat repede si a iesit. Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta. Era o zi ploioasa de aprilie.. in cateva minute a ajuns la locul intalnirii, ca de obicei ajunsese primul. Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui.. se hotarasc sa mearga la un cafenea..

Ganduri celebre..

- “imaginati-va ca, intr-o zi, pantofii vostri ar exploda daca le-ati lega sireturile in mod obisnuit. Chestia asta se intampla tot timpul cu calculatoarele.. dar nimeni nu se gandeste sa se planga..”

- “daca vreti sa aflati ce gandeste Dumnezeu despre bani.. e sufiecient sa va uitati la cei carora le-a dat bani..”

- “creierul este un organ extraordinar.. intra in functiune imediat ce te trezesti dimineata si nu se opreste pana cand nu intri la birou..”

- “imi place munca.. ma fascineaza.. pot sa stau ore in sir si sa ma uit la oameni care muncesc..”

- “timpul este acea caracteristica a naturii care impiedica lucrurile sa se intample toate simultan.. in ultima vreme.. se pare ca treaba asta nu mai functioneaza..”

- “cand cineva iti spune ca s-a imbogatit prin munca.. intreaba-l: A cui?!..”

- “indemanarea fara imaginatie se cheama mestesug.. si ea ne da obiecte utile cum ar fi cosurile pentru picnic.. imaginatia fara indemanare ne da arta moderna..”

- “geniul publicitatii consta in faptul ca poate sa prosteasca foarte multi oameni.. suficient de mult timp..”

- “daca nu simti nevoia sa-ti aranjezi freza si sa-ti indrepti nodul la cravata atunci cand intri intr-o banca pentru un imprumut.. inseamna ca ai 99% sanse sa obtii acel imprumut..”

- “multi oameni mai degraba ar muri decat sa gandeasca.. si cei mai multi chiar asta si fac..”

- “mintea omului.. odata “intinsa” de o idee.. nu-si mai recapata niciodata dimensiunea initiala”

- “o celebritate este o persoana care munceste din greu toata viata ca sa o stie lumea.. dupa care poarta ochelari fumurii ca sa nu fie recunoscuta..”

- “intodeauna este suficient loc in varf!”

- “cei considerati buni ascultatori se gandesc de obicei la altceva..”

- “pedeapsa pentru succes consta in faptul ca vin sa te plictiseasca cu laude toti cei care obisnuiau sa rada de tine..”

Suport tehnic – Jurnal

Luni

9:05 – Sosirea la serviciu. Cafea, cititul ziarelor.

9:20 – Au sunat de la Contabilitate, spun ca nu se pot conecta la serverul Accounting. Am deschis manualul si le-am oferit raspunsul standard nr.112: “Hmmm, pai la mine functioneza”. Am mai bolborosit inca ceva si i-am sfatuit sa-si reseteze calculatorul si sa incerce din nou sa se logheze. Intre timp de pe UPS am deconectat fierbatorul de cafea (si-asa am consumat toata cafeaua) si am reconectat din nou cablu de tensiune de la Accounting. Dupa cateva momente, m-a sunat Contabilitatea si a zis ca e totul OK. Totusi, nimic mai frumos decat un user fericit!

10:20 – Vaca de la Marketing se plange ca nu-i functioneaza modemul. I-am balbacit ca-i fac legatura cu expertul nostru de comunicatii si i-am facut legatura la portarul de jos. Tehnologia asta de birou modern este o minune.

10:50 – A trecut Sefu pe la mine: cica, se-nmultesc plangerile la calitatea suportului tehnic. Am intrebat cine se plange, evident, Marketingul. Sefu a zis ca va rezolva, m-a anuntat ca restul zilei va lipsi si s-a dus sa joace tenis.

11:05 – Ziua de luni intotdeauna ma da gata. Am scris in cartea adminilor “Plecat in oras pentru achizitionarea echipamentelor sofisticate” si am iesit sa cumpar o discheta si la o plimbare.

16:20 – Revenirea din “Achizitionarea echipamentelor sofisticate”. Am verificat robotul telefonic pentru mesaje, aveam 0 mesaje. Se pare ca nu era defect, doar am uitat sa-l pornesc. Am reparat problema si am trecut situatia in cartea administratorilor.

16:25 – Plecarea de la serviciu (maaaama, ce zi grea am avut).

Ganduri..

- Prietenii sunt acea parte a rasei umane in prezenta careia poti fi uman..

- Noi nu avem de ce sa ne luam la revedere.. oriunde ai fi.. mereu in inima mea vei fi..

- Prietenul tau este o citadela de refugiu in calea navalirilor existentei..

- La bunastare ne cunosc prietenii.. la necaz ne cunoastem prietenii..

- Tin la tine.. pentru ca te adaugi.. ascultandu-ma.. muzicii mele interioare.. imi esti drag pentru ca faci din vorbele mele de zi cu zi.. un cantec..

- Ohh.. cat de dezirabil e confortul de a te simtii in siguranta.. impreuna cu cineva.. sa nu trebuiasca sa-ti cantaresti gandurile.. sa-ti masori cuvintele.. ci doar sa ti le exprimi liber..

- Suntem iubiti.. atata timp cat iubim.. atata timp cat suntem iubiti.. as zice chiar ca suntem necesari.. si in general nimeni nu e inutil daca are un prieten..

- Stai in echilibru pe pervazul ferestrei.. si ochii in lacrimi se-ntreaba.. daca merita sa infrunti cele cateva etaje..

Esti atat de aproape.. si totusi atat de departe..

Parca prin vis te-am privit.. ti-am tinut mainile intre ale mele.. inca nu m-am trezit si sper sa n-o mai fac vreodata.. pentru ca realitatea oriunde si oricand cu tine.. e presus oricarui vis. Si te priveam de undeva de sus.. de dupa gratii.. si nu-mi doream decat sa te iau in brate. Si mi-era frica si frig.. si stiam ca acolo intre ale tale maini e bine. Si doamne.. agonia ma omora-ncetisor.. reamintindu-mi ca tu esti acolo si eu sunt aici.. ne atingeam dar nu ne puteam simtii.. ne priveam dar nu ne puteam contempla.. ne sarutam si totusi nu ne puteam gusta pe deplin.. si erai atat de aproape. Si uram piatra, peretele, gratiile, inaltimea si-mi uram umerii care nu vroiau sa se dizolve sa ma pot strecura la tine si-mi uram mainile prea firave sa poata rupe fierul gratiilor dintre noi si poate ma uram pe mine pentru ca nu am putut distruge bariere si norme prea aspru impuse. Am ramas cu telefonul la ureche mult timp dupa ce ai inchis, atenta doar la inelul tau.. o particica din tine. Inelul acesta-i tare fericit caci mi-ancercat rezistenta, supletea si catifelarea fiecaruia dintre cele 10 degete si cu cat il priveam si-l simteam parca se schimba, forma, marimea, culoarea si luciul.. toate vor parca sa placa degetului care-l primeste..

Pana cand ne revedem imi raman totusi.. inelul.. gratiile si ochii tai.. pana cand ne revedem nu mai este mult.