Iosif Berman si viata in alb si negru!

In anul 1892, cand venea pe lume, in patriarhalul targ al Burdujenilor, IOSIF BERMAN, localitatea – al carei nume se spune ca provine de la un baci (Burduja) care vietuia in vremuri de legenda prin acele locuri – se rasfira dincolo de Apa Sucevei, peste care privea de partea cealalta, in Bucovina. Marunta localitate romaneasca de granita, invecinata cu mai rasarita Suceava din imperialul Ducat al Bucovinei, Burdujeniul s-a facut mai vizibil catre sfarsitul anului 1869, cand a devenit circulabila linia de cale ferata care ducea catre Roman. Anului 1892 ii corespunde si inceperea lucrarilor (pe terenul pus la dispozitie de mosia Burdujeni) pentru construirea pe teritoriul romanesc a unei somptuoase gari, in locul cantonului din halta de calatori, amplasat in zona in care, peste sinele caii ferate, trecea drumul care lega Burdujeniul de Suceava. Desi era localitate feroviara de frontiera, pana in anul 1902 (cand cladirii garii – a carei constructie a fost terminata in anul 1898 – i s-au adaugat copertina peronului principal si s-au finalizat lucrarile unor pavilioane anexe) statul roman a platit chirie guvernului de la Viena spre a folosi o parte din Gara Itcani pentru Vama romaneasca. Cu siguranta ca Iosif Berman (fiul lui David Berman, un evreu naturalizat care, pentru ca a participat ca voluntar la Razboiul de Independenta unde a fost ranit in luptele de la Plevna, a fost decorat cu “Virtutea Militara” si improprietarit cu un lot de pamant), care avea zece ani cand in impunatoarea Gara Burdujeni (construita dupa modelul garii elvetiene din Fribourg, din caramida rosie lustruita provenind de la fabrica de caramida si tigla de la Ciurea – Iasi, pe care a ridicat-o, in anul 1891, ing. Gheorghe Duca, directorul general al CFR) privea adeseori la trenurile care treceau peste frontiera romaneasca. Monumentala gara de calatori, cu o sala de vama unicat a arhitecturii feroviare, isi va pierde insa din importanta dupa Unirea din anul 1918, cand vor inceta operatiunile specifice activitatii de frontiera.

recunoaste cineva stilul? 