ddumi WeBlog

Scrajnind din dinti mi-ai dat flit ca apoi dupa o perioada de timp sa cersesti putina atentie. De ce nu intelegi ca nu va mai fi cum a fost in trecut? Mintea mea bolnava si trupul.. tanjesc dupa altceva acum. De ce dracu nu intelegi ca nu te poti juca cu mintea mea asa cum vrei tu? Credeai ca daca ma strivesti ca pe un gandac atunci.. nu vei mai avea nevoie de mine nicodata? Te saturasei de bunatatea mea si noptile lungi petrecute intre ale mele brate transpirate.. cand te ondulai ca o pisica cu spatele la mine. Iti place in ce hal ai ajuns? credeai in iubire patimasa si el se scarpina pe burta aia grasa in timp ce tu ingenunchiata il satisfaceai. Aveai nevoie sa ghimpi in coaste si pumni in cap ca sa realizezi ca iubirea nu vine atunci cand vrei tu si cand el are bani si masina.

Te intrebi de unde stiu.. iar eu iti zambesc (fortat de imprejurari) in coltul gurii.

Hotelul unde s-au intalnit nu era de lux dar avea o aura ciudata si interesanta in acelasi timp. Il atrageau modelele de pe mobila veche ce ascundea pe alocuri peretii vechi si vopseaua ce insepuse sa se umfle pe sub geamuri. Ea stia ca el are o slabiciune pentru chestile vechi asa ca a ales bine hotelul asta. Pe el l’a lasat singur in camera in timp ce ea a coborat pana la receptie sa prelungeasca perioada camerei inchiriate. Acum ca el a venit nu o mai interesa nimic.. vroia sa isi petreaca urmatoarele 2 zile alaturi de el.. singuri intr’o camera de hotel unde nu ii putea deranja nimeni.

citeste tot postul »

Dupa o seara in care visa ca era haituit de oameni cu fete sfasiate si negre precum carbunii, se trezi transpirat si inima ii batea cu putere ca si cand ar fi vrut sa ii strapunga cavitatea toracica si sa respire libera. Se uita prin camera intunecata apoi isi atinti privirea catre ceasul de pe perete, era 6 dimineata. Isi trase sufletul de parca alergase kilometri intregi si se intinse inapoi pe pat privind tavanul ca un tip ce suferea de autism, dupa cateva clipe isi inchise cu durere ochii.. realitatea il storcea de vlaga.

citeste tot postul »

“Nu am chef de nimic azi, nu vreau sa va vad fetele obosite, nu vreau sa va aud gandurile zgomotoase, nu vreau sa va simt duhoarea de dupamiaza. Vreau sa raman doar eu.. singur, gol si ghemuit intr’un colt intunecat din casa de pe deal.. si sa simt mirosul prafului si al  lemnului mancat de carii si timp. Cateva raze de lumina de la luna sa se strecoare printre jaluzelele din bambus, sa ma joc cu ele si sa fumez o tigara in nepasare.

Nu intelegeti ca ma obositi? imi luati din energia vitala de care am atata nevoie.. insetatilor care sunteti. Si da, incepand de azi va rad in nas, pentru ca nu’mi mai pasa de nimic.. ci doar de propria’mi soarta si liniste. Fara lacrimi de crocodil si aceleasi minciuni care fac parte deja din rutina, nu va mai prefaceti.. va rog. Gata, v’am lasat!”

John.

“Intinde’mi mana si lasa’ma sa te ajut, lasa’ma sa’ti arat ca inca mai exista iubire si dragoste pe acest pamant secatuit de egoism si ignoranta, lasa’ma sa te decopar, lasa’ma sa te cuceresc.. lasa’ma sa te iubesc.

Si acum mai tin minte ziua aia ploioasa de luni, cand sorbeam dintr’o cana de cafea si ai intrat in cafenea. Erai udata pana la piele si tremurai de frig. Nu aveai curajul si nici vreun motiv sa te uiti in ochii cuiva, desi era destula lume care te schita de cand ai intrat. Tin minte ca am fost singurul la care te’ai uitat cateva clipe si apoi te’ai asezat la 2 mese departare de mine. Pe fata ti se citea indiferenta fata de tot ce te inconjura, asa se explica si felul cum erai imbracata. Si cand te gandesti ca dupa 2 luni de atunci, alergam amandoi pe plaja sub stropii de ploaie. Si nu ne pasa de nimeni si nimic.. tot universul se invartea imprejurul nostru. Si tin minte ca la un moment dat am obosit de la atata alergat si ne’am adapostit sub casuta aia din trestie. Si ne’am lasat prada ispitelor si placerilor primordiale. Pielea ta fina aluneca usor sub degetele mele, si te topeai atunci cand te sarutam usor pe gat. Ai adormit in bratele mele in timp ce eu iti sopteam o poveste cu zane si printi fermecatori si faceam bucle cu parul tau inca ud. In acele momente am realizat ca sunt dependent de tine, de zambetul tau inofensiv, de corpul tau firav si caracterul tau puternic.

Stiu ca orice relatie este sortita esecului, dar viata va face o exceptie pentru noi2.

Al tau pufos iti simte lipsa, Shrek.”

Acolo a invitat’o in prima seara. Prima seara cand se vedeau dupa atata timp, prima seara pe care o puteau petrece impreuna.. singuri. Departe de raul ce ii despartise pana in acel moment, departe de gurile rele si cicalitoare ale parintilor, departe de tot ce era “cunoscut”.

- Asta este cheia d’voastra domnule, zise receptionera.

- Multumesc, ii raspunse el luand cheia.

Au urcat la etajul doi, ultima camera pe stanga. Era o camera cu vedere la mare si acces la un balcon lung cu separeu pentru a pastra intimitatea. O cercetase el de pe zi, pentru a fi sigur ca totul o sa fie perfect.

- Sa nu razi de mine dar vreau sa te trec pragul in brate, ii sopti el.

citeste tot postul »

E al naibii de frig… Imi duc tigara la gura si tresar cand degetele mele reci imi ating buzele. Inca nu a ajuns aici, iar vantul asta rautacios isi trece ghearele peste obrajii mei. Frunze ruginite si ude zboara prin fata mea, ca simple urme ale vietii naturii, simple marturii ce acum vor putrezi in noroi. M-ar lasa sa astept in zadar? Ar putea sa fie atat de cruda incat sa lase speranta din ochii mei sa se stinga? Nu, in niciun caz, ea nu e asa, ea e minunata, ea e… altfel. D-aia o iubesc, d-aia nu ma pot gandi decat la ea… d-aia sunt aici, acum, asteptandu-i privirea calda si buzele catifelate.

citeste tot postul »