Amintirile unui tip ce si-a transpus realitatea in lumea virtuala.. singurul taram unde putea da de EA.

Nu sunt razbunator de fel, dar roata e rotunda. Analizandu’mi interactiunea mea cu anumite persoane, in ultimul timp, am realizat ca in sfarsit ai avut sau inca mai ai ocazia de a fi in pielea mea. Acum imi readuc aminte golurile din stomac si emotiile pe care le simteam cand te vedeam online pe IM. Imi doream sa te vad online, desi mai tot timpul nu erai. Ma bucura nespus chiar si cititul status’ului tau, sau avatarele tale pe care le priveam indelung si visam cu ochii deschisi. Ma bucuram pentru orice firmitura ce avea gustul tau.. incepusem sa ador si ma multumesc cu maruntisuri.. eu ala care gustase din ambrosie cu putin timp in urma.

Acum toate astea mi se par fleacuri, ce ma lasa rece. Simti si tu ce am simtit eu atunci, durerea si bucuria fiecarei propozitii schimbate cu tine, fiecare cuvant ce il sorbeam si zambeam larg ca un copil tambel.

Acum stii, cat de mult am tinut la tine.