In seara asta sunt trist, ascult Switchfoot si imi musc buzele regretand unele decizii prost alese acum ceva timp. De ceva timp nu am mai avut un moment ca asta in care sa stau sa imi analizez trecutul din punct de vedere sentimental si sa regret diferite chestii. As putea sa spun ca sunt usor nostalgic si imi plang singuratatea apasatoare.

Totul incepe cu un zambet in coltul gurii si un telefon in miez de noapte ce te ia pe nepregatite. Exact cand nu esti pregatit fericirea si sansa iti bate la usa implorandu’te sa ii deschizi.. sa te deschizi si sa te schimbi intr’un om mai bun si sclav al sentimentelor puternice ce iti invadeaza simturile. Ca un cub de gheata te topesti sub privirea ei calda ce iti urmareste duios fiecare miscare stangace.

Stii tu oare cat de mult imi placi, de cate ori te’am visat si de cate ori mi-am dorit sa imi fi alaturi in momentele grele? Simpla ta prezenta ma facea sa zbor.. departe de rutina asta imputita ce imi zdruncina increderea de sine pe zi ce trece.

Buze fierbinti, ochi caprui mari, parul moale ce iti acopera partial fata, degetele tale catifelate ce se ghemuiesc intre ale mele palme, indemanare stangace, trupul firav ce se cere protejat, gustul dulce al pielii tale ude, ganduri triste in miez de noapte..