Podul ferovial de la Cernavoda (Carol I)
September 12, 2007
Nu stiu cati dintre voi ati avut ocazia sa treceti cu trenul sau cu masina pe langa acest maret pod care inca pastreaza arhitectura si maestria acelor vremuri apuse cand s-a ridicat.. fiind cel mai mare din lume si a tronat acolo undeva sus in top pentru o perioada de timp. Totul a inceput cand guvernul I.C. Bratianu a dorit sa faca accesul mai usor spre Marea Neagra si a lansat un concurs international in 1879 de proiecte pentru ridicarea a doua poduri mari pentru transportul pe calea ferata. Dupa cateva incercari nereusite statul a fost nevoit sa apeleze la planul b adica a numit o echipa de romani condusa de Ing. Anghel Saligny. La inceput totul parea un esec, dar, dupa 5 ani de munca minunatul pod se intindea pe o lungime de 4.000 de metri peste Dunare facand legatura dintre Baragan si Dobrogea.
Si totusi dupa atatea nazbatii prin cate au trecut cei care l’au construit si proiectat, fiind inca considerat una dintre minunile Europei, acest pod este neglijat de autoritati si inca nu este inscris in Patrimoniul National. Este functionalbil dar trebuie conservat pentru eternitate.. nu lasat in paragina si supravegheat de 2 angajati CFR.
Inceput de toamna..
August 27, 2007
M’am trezit in dimineata asta cu cerul inorat si stropi mari si desi ce imi bateau in geam.. afara ploua cu galeata si se simtea acea racoare de toamna. Dupa ce mi’am facut siesta de dimineata.. am iesit din bloc indreptandu’am spre munca. Ploaia se oprise pentru cateva clipe si acum doar cativa stropi mai cadeau pe ici si pe colo tulburand baltile ce se formasera peste noapte. Desi se simtea inca caldura emanata de asfaltul incins cu o zi in urma.. racoarea de dupa ploaie o simteam in aer.. in narile’mi usor infundate de banala raceala de care nu mai scap de ceva timp. Si mergand si ferindu’ma sa nu ma murdaresc de noroiul ce strica uniformitatea asfaltului proaspat turnat.. anumite pasaje si flash’uri mi’au navalit capul. Era senzatia aia cand stai la munte pe veranda unei vilisoare sau a unei cabanute intr’o dimineata ploiasa.. o toamna tarzie cand iti sorbi cafeaua si tragi ca un calic dintr’o tigara cuibarindu’te intr’o bluza larga. Si auzi stropii de ploaie cum lovesc tot ce intalnesc in calea lor.. ca apoi sa se grupeze in mici siroaie ce se onduleaza coborand spre pamantul insetat ce le primeste cu bratele deschise. Si e placut.. sa auzi natura in splendoarea ei..
Mergand spre munca.. fumam si parul pe mana mi se ridica. Simteam furnicaturi pe spate si m’a apucat asa un dor de munte.. de apa.. de natura. In apropierea sediului.. picaturile lenese ce abia coborau au inceput sa se inmulteasca.. a inceput sa ploua din nou udandu’mi tricoul portocaliu.
Metroul..
May 23, 2007Rutina asta ma omoara.. incet dar sigur.. Frigul din camera m-a trezit brusc in dimineata asta.. buimac ma uit la ceas.. era ora 6.. imi trec mana prin par de parca as vrea sa imi reimprospatez memoria si sa ma trezesc mai repede. Durerea de spate o resimteam si acum iar.. ma ridic din pat si ma indrept spre baie.. sa ma spal si sa ma trezesc. Apa este atat de rece.. mii de ace le simt cum parca imi perforeaza pielea.. mi se ridica parul pe mana.. incep sa tremur si mai tare.. ma sterg repede cu prospoul si ma intorc la pat.. ma asez in fund la marginea lui si caut ca un apucat pachetul de tigari printre hainele aruncate la intamplare pe jos.. intr-un final gasesc pachetul jerpelit cu 2 tigari ramase in el.. iau una si mi-o aprind si trag cu pofta din ea.. pentru un moment imi inchid ochii si scot fumul usor afara.. traiesc din plin aceasta clipa.. singura ?frumoasa? de pana acum in aceasta dimineata.
CAFEA!!! cuvantul asta imi ?zdrangane? in cap.. o cafea ar merge acum.. la naiba nu mai am.. oftez si trag ca un calic din tigara sa o termin si sa ma pregatesc pentru cursuri.. termin tigara si o aprind pe ultima.. ma uit iar la ceas.. este 7:30.. imbrac la nimereala o pereche de pantaloni gasiti pe scaun.. un hanorac.. cateva caiete sufonate le indes in rucsac langa o bluza ?de rezerva? daca vremea se va strica afara.. si ma indrept spre usa sa plec.. deh.. ma asteapta iar o zi de monotonie..
Holul este gol.. mucuri de tigara in dreptul fiecarei usi.. este liniste.. ma opresc in capul culoarului si ma intreb.. ?- Oare m-am treziteu prea devreme?! de ce este atat de liniste??.. ma stramb putin si imi continui ?drumul? catre iesirea din camin.
Este frig.. mi-e frig.. tremur.. ma cuibaresc in fularul incolacit in jurul gatului si privesc in departare dupa tramvai.. iar intarzie 54b asta.. traversez si ma inghesui in multimea de pe peron si astept linistit tramvaiul..
Cu pasi grabiti urc in tramvai si ma asez pe primul scaun liber pe care il vad.. imi indrept privirea spre geam si astept sa ajung mai repede la metrou.. ma prefac ca nu o vad pe batranica de langa mine care asteapta sa ii cedez locul.. NU.. azi sunt nesimtit.. nu las nimic de la mine.. macar azi sa nu imi pese de ?detalii? de genul.
Tramvaiul abia se misca.. incarcat cu calatori.. toti grabiti sa ajunga la timp la munca.. punctualitatea este un atu in ziua de azi.. o mica bulina alba pe care o etalezi zi de zi..
Intr-un tarziu ajunge..
Vant puternic care anunta venirea lui.. Aglomeratie.. Curent pe scari.. Frig.. Piele de gaina.. Rutina.. Saracie
