In cautarea perfectiunii..
December 2, 2007Se pare ca majoritatea oamenilor inca mai cauta perfectiunea. Inca se mai cauta un EL perfect sau o EA.. si suntem dezamagiti ca nimeni nu se ridica la nivelul asteptarilor, nimeni nu se ridica deasupra celorlalte relatii anterioare, nimeni nu straluceste.. nimeni nu e perfect.. sau daca o face este pentru scurt timp si la fel cum s-a ridicat putin peste nivelul mediu.. la fel va cadea in abisul defectelor si al persoanelor ignorate.
Am uitat de frumusetea uratului, am uitat sa vedem frumusetea imperfectului ce ne inconjoara.. am uitat sa fim noi insine: imperfecti. Visam cu ochii deschisi la un “print sau o zana in straie albe” ce isi va indeplini singura sa misiune pe pamant: sa ne faca pe noi fericiti. Trezeste’te si bucura’te de ceea ce ai la indemana, gusta din frucul placerii alaturi “printul sau zana in straie rupte” pentru ca nici tu nu esti stralucitor precum soarele.
Invata din greseli si cand nu vei mai avea asteptari de la oameni, vei uita de dezamagire.
Noi2 prieteni?!
November 19, 2007Am mai vorbit despre acest subiect, si multi altii.. un subiect despicat de sute de ori. Vroiam doar sa imi zic oful..
Prieten? nu ii mai stiu sensul, definitia.. nu am dovezi pentru acest termen. Cred ca nu mai suntem capabili ca sa ne putem atribui acest termen in relatiile noastre cu ceilalti. Se zice totusi ca prieten iti este acea persoana care iti este alaturi la bine si la greu. Dar ce te faci cand acea persoana in care ai atata incredere, incepe sa iti faca diferite faze de rahat? Tu de dragul “relatiei”, ai tai te’au invatat ca trebuie sa lasi de la tine, ca sa fie totul bine trebuie sa mai faci si compromisuri. Si fazele de rahat nu sunt de ajuns, incepe sa fie si nerecunoscatoare acea persoana. Daca stai si analizezi cazul din afara “relatiei”, ai sa observi ca fiecare vede numai ce vrea, unul vede ce il deranjeaza la celalalt si cealalta persoana vede inversul. Daca s-a ajuns aici, ori e nevoie de o pauza ori nu mai are rost nimic. Sunt destule relatii de prietenie care supravietuiesc de ani buni. Dar aceste relatii au fost intemeiate pe vremea cand ambii “participanti” impartaseau idei comune, gusturi comune si prieteni comuni. Cu timpul insa, sub influenta unor factori (colectiv, munca, facultate, vecini, etc.) fiecare se schimba. Si sunt sanse mari ca fiecare sa o ia pe o alta cale, unul alege sa faca ceva cu viata lui iar celalalt alege altceva. De aici incep sa apara divergente, pareri diferite, gusturi diferite, etc. Si uite inca un episod terminat din viata lui/ei, cand pune punct unei relatii de prietenie, sau cel putin asa parea, care s-a mentinut de cativa ani.
Sunt cateva persoane care sper sa se simta.. legat de acest subiect. Si incearca sa iti indepartezi pelicula ce iti intuneca gandirea.. analizeaza situatia din afara “cutiei”, ai sanse multe sa privesti becul cum se aprinde.
Au disparut zanele..
July 31, 2007Ceva se intampla.. unde sunt povestile cu zane si printi pe cai albi?! Mi’e dor sa citesc povesti cu zane coborate pe pamant care au luat chip de om.. Vad ca nimeni nu mai scrie povesti.. fantasme.. nascociri, sau probabil nu am mai dat eu de vreo persoana care are destula imaginatie si indemanare la modelat cuvinte si tesut fire de urzitura si povesti frumoase care te captiveaza si te duc intr’o lume de vis.. de basm.. de poveste. Ce citesc in ultimul timp? adica ce imi e dat sa citesc, ca altceva nu prea gasesc, probleme.. cat casa si dezamagiri.. viata de rahat si oameni de cacao. Si e trist.. ca nu exista inspiratie pentru a scrie lucruri bune.. si toti se leaga de necazuri si faze nasoale prin care au trecut.
E aiurea.. dar asta e realitatea de azi. Facand un grafic.. linia cu sageata in cap.. se duce pe verticala in jos.
Prieten cu mine?!
July 24, 2007
Hmm zici ca imi esti prieten? yo nu mai inteleg.. asa sunt relatiile de prietenie? unu inghite cat poate, pana la refuz, mofturile celuilalt? de cand dracu se aplica asta? adica eu stau ca prostul si tolerez si ma las calcat in picioare.. pentru tine.. de ce? ahhh da stiu de ce 
pentru ca sunt bun si pentru ca am crezut ca in relatii se mai lasa de la sine.. se mai tolereaza.. nah nu fiecare e perfect si sunt intelegator. Si tu ce dracu ai facut? da.. te-ai sters la fund cu mine.. m-ai calcat in picioare si m-ai scuipat intre ochi. De ce oare am fost atat de orb?
Imi scoti ochii si ma faci ipocrit pe fata!!! mai omule de ce imi faci asta? nu am fost indeajuns de bun? cu ce ti-am gresit? ahhhh DA.. ca nu ti-am tolerat si acum magariile si am hotarat ca e cazul sa dau cu pumnul in masa si sa zic ce am de zis.. s-a mers prea departe. Ce a fost intre noi nu se poate numi relatie de prietenie.. ci mai degraba o relatie intre un prost si un profitor. Si cand ma gandesc cu cata milostivenie ti-am iertat toate cacaturile.. in toti acesti ani de cand cica suntem prieteni.
E o vorba.. ca sa ajungi sa cunosti un om.. trebuie sa mananci un sac de sare cu el. Cred ca am mancat doi saci cu tine, singur, ca sa imi dau seama ce fel de persoana esti. Stai si iti irosesti timpul criticand in stanga si in dreapta cand de fapt tu esti o scursura a societatii.. un parazit care traieste pe carca parintilor precum puricii. Nu te uiti la tine ca nu ai nici un rost? nu ai nici un viitor.. esti un NIMIC!
Si mai faci si pe victima.. si te astepti sa vin la tine si sa imi cer iertare pentru comportamentul obraznic de care am dat dovada ultima data cand ne-am vazut pe plaja la bidonul ala nenorocit de bere. Chiar.. al catelea bidon e cand tu nu pui bani? hmm cred ca de cateva luni nu mai stii ce e aia cheta.. ai facut pe milogul intr’o parte si in alta si toti si’au facut mila de tine.. ordinarule pentru ceeeee?!
Gata! imi ajunge.. du’te si cautati alt fraier care sa iti inghita cacaturile tale.
Deceptii, deceptii..
June 22, 2007“Am riscat si ti-am pus inima cu declaratiile
frumoase pe talerul balantei iubirii.
Si-am aflat, vai! ca e plina cu vid
Usoara, ca fulgul.
Apoi am vrut sa aflu calitatea aurului
din care pretindeai a fi mestesugita.
Si-am picurat acidul veninului adunat din suferita
nascuta din dragostea-mi pentru tine.
Si-am aflat ca era din cea mai pura tinichea,
fara urma de valoare.
Am vrut sa aflu apoi, vibratia la emotie,
Si-a scartait cumplit cand cu evlavie am luat-o
in causul palmelor.
Era planset de copil bolnav de naivitate.”
Scris de Lorette
Asa a fost sa fie..
May 30, 2007
Si o priveam de undeva de jos.. cum mainile ii erau spanzurate de gratii si avea chipul unui copil.. cu lacrimi in ochi si cu greseala recunoscuta pe buze.. Oftand si respirand greu.. imi iau privirea de la chipul ei scaldat in lacrimi, fata pocita de machiajuri indoite cu lacrimi, si incep sa cotrobai prin geanta dupa ceva.. din cateva miscari scot mana si o indrept spre ea.. deschid pumnul si in fata ei rasare un boboc de trandafir alb..
Desi eram la mai putin de 1 metru de ea.. eram atat de departe.. o bariera invizibila era intre noi.. intr-o secunda as fi putut sa ajung langa ea.. sa o iau in brate si sa o scald in sarutari dulci.. sa ii venerez fiecare centimetru de piele.. dar se pare ca ea a ales deja pentru amandoi.. ma vroia departe.. departe de ea si de universul ei.
I-am lasat bobocul de trandafir pe pervaz.. s-a uitat la el.. apoi la mine si a bufnit in plans iar..
- “Poftim.. tu imi dai venin si eu iti returnez afectiune”.. au fost vorbele mele.. menite sa intoarca cutitul in rana.. mai adanc.. sa iasa pe partea cealalta..
- “Iarta-ma iubitul meu”.. a soptit cu un glas stins in lacrimi.. ca al unei caprioare ce zace sa moara..
- “Te rog.. mai da-mi o sansa, nu ma lasa”.. a continuat ea..
- “Cu ce ti-am gresit iubita mea? ce nu ti-am oferit? cere-mi inima si mi’o voi scoate din piept si ti’o voi da pe tava.. numai sa te vad fericita alaturi de mine”.. am continuat eu.
Pentru cateva clipe s-a facut liniste.. in departare se auzeau cativa caini care latrau a pustiu.. frunzele copacului din spatele meu foiau usor sub alintarea vantului ce adia la acea ora tarzie in noapte.. Pentru moment.. vazand ca nu mai avea curajul sa zica nimic.. am vrut sa plec.. dar ceva ma oprea.. ceva imi zicea ca ce se intampla acum nu se va mai repeta.. si era aiurea sa iau o decizie pripita in starea in care eram.. asa ca am hotarat sa raman si sa o privesc.. cum priveste bobocul de trandafir de pe pervaz si nu indraznea sa il atinga macar..
- “E pentru tine iubita mea”.. am spart eu gheata..
- “Ce trebuie sa fac sa mai capat o sansa?” spuse ea.. privind in jos si suspinand in continuare..
- “Nu m-ai pierdut sa stii.. am fost si sunt al tau inca.. desi vorbele tale si adio-ul aruncat asa in fuga m-au rapus pana la os.. pana in crestetul capului.. de am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare.. picioarele care parca erau din cauciuc si refuzau sa mai stea drepte si sa imi sustina trupul”..
va urma..
