Scrisoare..

Stau pe plaja cu o privire aiurea.. nimic nu ma mai atrage la locul in care sunt. Imi caut in geanta un caiet, o agenda, o foaie ceva. Trebuie sa-ti scriu o scrisoare. Poate asa o sa inteleg ce e cu mine, de ce nimic nu mai pare a fi la fel. Cum sa incep? Unde sa termin? Nu ma pot hotara.. dar probabil asa se intampla cu absolut orice lucru este legat de tine. Marea asta nu-mi mai zambeste. De fapt, chiar imi da impresia ca in curand o sa ma inece. As fi resemnata fata de acest lucru daca macar as sti ca tu mi-ai gasit scrisoarea. Scrisoarea mea intr-o sticla..

Sunt speriata.. cu tine eram cand am privit locurile astea cu caldura, ca si cum chiar imi exprimau ceva.. cu tine eram cand credeam ca nimic din mine nu mai este la fel. Vroiam sa iti arat ca si eu pot.. si eu pot semana cu ideea ta de “ideal”. Poate asa m-ai fi vazut, m-ai fi remarcat.. acum totul e sec. Mi-e sila de marea asta.. mi-e sila pentru ca nu am stiut sa-ti arat ca mi-e frica.. nu am vrut sa vezi omul din mine. Am vrut sa ma mulez dupa tine.. dupa stilul tau.. dupa felul tau de a fi.. dar totusi cum sa iti spun tie toate astea???

Incep scrisoarea?

Ganduri.. pareri.. idei..

- Ma uit prin camera.. e plina.. de amintiri.. cu cat studiez mai atent fiecare obiect din camera.. din ce in ce mai multe amintiri imi trec prin minte.. daca peretii ar avea gura sa vorbeasca.. fiecare bucatica lipsa.. are povestea ei.

- Scriind aceste randuri… imi umplu plamanii cu fum de tigara.. din cand in cand mai arunc un ochi pe geam.. trag cu urechea.. este forfota afara.. masini.. oameni.

- Noi.. mintim, jignim, furam, pacalim si trecem peste multe altele.. uitam multe.. doar de dragul de a ne atinge scopul.. fara regrete.. si fara rusine.. parsivii din noi.

Scopul meu pe acest pamant, pentru ce traiesc?!..

Pt ce traiesc? sa iubesc, sa sufar si sa mor!

Asta tind sa cred din ce in ce mai mult in ultimul timp, starea mea de naspa a reaparut.. chiar mai rau acum. Cred ca fericirea ma ocoleste, ajung sa o ating putin si apoi dispare lasand in urma ei un gust amar si o durere in suflet. Nu mai imi arde de nimic, sunt multe de spus.. dar nush.. ceva ma opreste sa le scriu acum.. poate mai incolo. Faza e ca am atins cu varful degetului si am simtit pt o clipa fericirea si implinirea.. am dat frau liber imaginatiei si am facut ce am vrut si ce am simtit, dar, asta a fost doar pt o clipa. Cred ca a fost un vis si m-am trezit.. ciupit de cineva/ceva..