The Verve - Drugs Don’t Work (cea mai trista piesa din lume)
March 22, 2008Melodia a aparut pe cel de al treilea album, “Urban Hymns”. Cel care a scris melodia, Richard Ashcroft, a vrut sa arate durerea provocata de moartea tatalui sau dupa o lunga lupta cu cancerul. Semnificatia cuvintelor “drugs don’t work” este dubla: pe de o parte ineficienta lor in salvarea tatalui lui si, pe de alta, faptul ca nu au reusit nici sa il scape de durerea pierderii lui.
Dragoste patata de sange..
March 4, 2008M-am saturat de golul din suflet, de multele pagini scrise ce nu folosesc nimanui… nici macar mie de la o vreme. Am obosit sa gresesc, sa-mi ofer sufletul si sa fie refuzat, sa cred in altii mai mult decat in mine. Ma doare cand imi intorci spatele si nu te gandesti la mine decat daca nu ai pe altcineva care sa te asculte.
De ce trebuie sa-ti raspund la telefon cand tu ai nevoie de ceva, dar cand eu nu stiu cui sa cer ajutor tu esti ocupat ori ti-e somn? Si ce fac? Ma ascund, imi feresc fata de razele soarelui, intru in carapacea mea lovita de pietre si imi las sufletul sa planga… Sunt slaba, uit sa ma ridic singura din genunchi, e pura neputinta? Astazi… da. Aveam nevoie sa ma faci sa zambesc, aveam nevoie de tine asa cum poti tu sa fi langa mine… doua cuvinte si o piesa vesela. Nici asta nu mai vrei sa-mi oferi. Nu-ti mai cer nici vorbe, nici emotii, nu-ti mai cer nimic. Fugi din nou, cum ai facut mereu…
Imi spun ca maine va fi altfel si de data asta nu mai cred, tot nu pot sa adorm, patul e prea rece si nu ti-am mai auzit rasul de luni bune. Cu ce sa ma incalzesc? Nu pot sa gasesc adapost in acel “si eu te iubesc” de acum 3 ani. Tu m-ai transformat in fiinta asta slaba de acum, tu mi-ai luat totul, tu ai fost egoistul, tu esti de vina…
Uita-te la toti, zambesc amar cand propriile lor rani se simt iar proaspete cand isi trec ochii peste descrierea infernului meu… Tot tu esti de vina. Te urasc la fel de mult cat te-am iubit. Pentru ca tu nu platesti niciodata cand gresesti, eu am fost intotdeauna acolo sa-ti curat cioburile si cenusa lasate in urma si sa te tin in brate… Inca mai simt bratele tale pe trupul meu, ca in ziua in care iti cereai iertare… Am crezut niste vorbe goale ce s-au trasformat in strigoi acum si imi bantuie noptile. Nu am mai lasat pe nimeni sa se apropie de mine… Nimeni nu s-a mai ridicat la nivelul tau… si… ironia sortii… tu erai un nimic… si in asta m-ai transformat si pe mine… Te urasc!
Scris de Tara Duveanu (Colaborator)
Nu-mi voi mai ascunde gandurile..
February 23, 2008Dupa o seara in care visa ca era haituit de oameni cu fete sfasiate si negre precum carbunii, se trezi transpirat si inima ii batea cu putere ca si cand ar fi vrut sa ii strapunga cavitatea toracica si sa respire libera. Se uita prin camera intunecata apoi isi atinti privirea catre ceasul de pe perete, era 6 dimineata. Isi trase sufletul de parca alergase kilometri intregi si se intinse inapoi pe pat privind tavanul ca un tip ce suferea de autism, dupa cateva clipe isi inchise cu durere ochii.. realitatea il storcea de vlaga.
Tristete apasatoare..
February 21, 2008Ceva se intampla.. in orice directie ma uit vad acelasi lucru: tristete. Scrajnetul dintilor, dorinta de schimbare, amintiri inecate in rauri de lacrimi fierbinti si trupuri strivite sub povara greutatilor si problemelor cotidiene. De ce nu mai zambesc oamenii? de ce toti sunt insetati dupa avutie si uita cateva principii care stau la baza fericirii?
Pot fii o citadela in care sa te ascunzi din calea gandurilor negre si a problemelor ce te sufoca, trebuie doar sa imi dai un semn ca ai nevoie de mine.. “mana intinsa care nu cere, nu primeste”.
Nu te-nsala doar privirea..
December 4, 2007Sta singura la masa intr-un pub aglomerat, nu pot sa nu ma uit la ea, pare atat de pierduta. Bea vin, pare ametita, fardul de obraz ii este patat de mascara cursa din cauza lacrimilor. Din cand in cand isi mai sterge ploaia din priviri, alta data o lasa sa-i ajuna pana pe barbie…
Le-am cerut iertare prietenilor cu care iesiem la o bere si m-am dus la masa ei. Nici macar nu m-a privit… privea in paharul ei de vin rosu si m-am simtit de-a dreptul invizibila.
Am comandat 2 cafele si i-am luat paharul… si-atunci mi-a spus ca nu inteleg ce i se intampla, ca e blestemata, si ca nu am cum sa o ajut si sa imi pierd timpul in apropierea ei. Cand am intrebat-o ce s-a intamplat, m-a luat de mana si a pus-o pe pieptul ei… “Simti vreo bataie de inima? Nu! Nu ai cum sa auzi, sunt moarta… Niciodata nu am ranit pe cineva intentionat si tot ce mi s-a intamplat e inuman”. I-am spus ca orice s-ar fi intamplat, nu are cum sa reprezinte un sfarsit de viata si ca va putea trece peste orice i s-a intamplat, ca viata e nedreapta uneori dar nu trebuie sa uitam sa credem in noi… A inceput sa rada in timp ce plangea… si mi-a spus ca habar n-am despre ce vorbesc… ca nu mai are de ce sa traiasca… “stii, ceva, fa pe draguta in alta parte… eu nu mai am nici de ce sa traiesc… “.
Am continuat sa o intreb nedumerita de ce spune asta si mi s-a raspuns “fraiero, impresarul meu mi-a spus ca n-am voce nici cat Maria Marinescu!!!”.
Scris de Tara (Colaborator)
Acum stii..
November 26, 2007Amintirile unui tip ce si-a transpus realitatea in lumea virtuala.. singurul taram unde putea da de EA.
Nu sunt razbunator de fel, dar roata e rotunda. Analizandu’mi interactiunea mea cu anumite persoane, in ultimul timp, am realizat ca in sfarsit ai avut sau inca mai ai ocazia de a fi in pielea mea. Acum imi readuc aminte golurile din stomac si emotiile pe care le simteam cand te vedeam online pe IM. Imi doream sa te vad online, desi mai tot timpul nu erai. Ma bucura nespus chiar si cititul status’ului tau, sau avatarele tale pe care le priveam indelung si visam cu ochii deschisi. Ma bucuram pentru orice firmitura ce avea gustul tau.. incepusem sa ador si ma multumesc cu maruntisuri.. eu ala care gustase din ambrosie cu putin timp in urma.
Acum toate astea mi se par fleacuri, ce ma lasa rece. Simti si tu ce am simtit eu atunci, durerea si bucuria fiecarei propozitii schimbate cu tine, fiecare cuvant ce il sorbeam si zambeam larg ca un copil tambel.
Acum stii, cat de mult am tinut la tine.
