As fi vrut..

.. de data asta sa iasa totul bine, dar ne-am sincronizat prost. As fi vrut sa pot trece la fel de usor peste despartire la fel cum am facuto de atatea ori cand lasam totul in urma fara sa imi pese de nimic. As fi vrut sa iti spun ce simt si sa iti multumesc, chiar daca acum ma scald in regrete si tigari sudate una dupa alta. As fi vrut sa am raspunsuri la toate intrebarile ce nu-mi dau pace. As fi vrut sa nu aud din nou acel “am incercat..”. As fi vrut sa nu mai “completez” chestionarele nimanui, imi ajungea sa ma cunosti doar tu.

De un lucru sunt sigur, totul se intampla cu un scop pe care nu l-am aflat inca.

Ca in “vremurile bune”..

De prima data cand am vazuto m-am simtit ca in adolescenta cand placeam pe ascuns o fata. Nu indrazneam sa ma bag in seama de teama sa nu fiu refuzat. Acum cand ma uit in urma imi zic ca nu aveam destula incredere in mine sau pe cineva aproape care sa imi traga o palma si sa imi zica cum sta streaba.

Un “imi placi” nu cred ca ar fi subiect potrivit de abordare.. nu?

Asa a fost sa fie..

Si o priveam de undeva de jos.. cum mainile ii erau spanzurate de gratii si avea chipul unui copil.. cu lacrimi in ochi si cu greseala recunoscuta pe buze. Oftand si respirand greu imi iau privirea de la chipul ei scaldat in lacrimi, fata pocita de machiajuri indoite cu lacrimi si incep sa cotrobai prin geanta dupa ceva.. din cateva miscari scot mana si o indrept spre ea.. deschid pumnul si in fata ei rasare un boboc de trandafir alb.

Scrisoare..

Stau pe plaja cu o privire aiurea.. nimic nu ma mai atrage la locul in care sunt. Imi caut in geanta un caiet, o agenda, o foaie ceva. Trebuie sa-ti scriu o scrisoare. Poate asa o sa inteleg ce e cu mine, de ce nimic nu mai pare a fi la fel. Cum sa incep? Unde sa termin? Nu ma pot hotara.. dar probabil asa se intampla cu absolut orice lucru este legat de tine. Marea asta nu-mi mai zambeste. De fapt, chiar imi da impresia ca in curand o sa ma inece. As fi resemnata fata de acest lucru daca macar as sti ca tu mi-ai gasit scrisoarea. Scrisoarea mea intr-o sticla..

Sunt speriata.. cu tine eram cand am privit locurile astea cu caldura, ca si cum chiar imi exprimau ceva.. cu tine eram cand credeam ca nimic din mine nu mai este la fel. Vroiam sa iti arat ca si eu pot.. si eu pot semana cu ideea ta de “ideal”. Poate asa m-ai fi vazut, m-ai fi remarcat.. acum totul e sec. Mi-e sila de marea asta.. mi-e sila pentru ca nu am stiut sa-ti arat ca mi-e frica.. nu am vrut sa vezi omul din mine. Am vrut sa ma mulez dupa tine.. dupa stilul tau.. dupa felul tau de a fi.. dar totusi cum sa iti spun tie toate astea???

Incep scrisoarea?

Pe aripile vantului..

Desi nu sunt bolnav.. sau suparat, trist, obosit.. simt o apasare pe piept.. ceva ma macina.. cred ca un gand.. regret oarecum ceva ce am facut.. cand m-am lasat dus de val! Imi suflec maneca de la bluza pentru ca incep sa ma incalzesc.. si ating o vanataie.. uitasem de ea.. un semn lasat de tine.. in “supa placerilor carnale” m-ai muscat. Cred ca esti bucuroasa acum ca fara sa vrei m-ai facut sa ma gandesc la tine..

- Ochii te tradeaza! ti-am rostit usor la ureche. Iti mai aduci aminte? privirea ta inocenta te da de gol.. desi din gura ta aud cu totul altceva..probabil iti spui singura si vrei sa te auto-convingi de ceva ce stii prea bine ca nu e adevarat.. si stii ca ma dor cuvintele tale.. dar continui sa adancesti rana facuta cu atata usurinta.. “scutul” l-am lasat de-o parte pentru tine.. si acum profiti de vulnerabilitatea mea.. de ce imi faci asta?

- Ce nebun esti! imi tot repetai in timp ce te alergam prin casa.. dezbracati si fara jena de propriile noastre trupuri.. cand ne aruncam unul in bratele celuilalt si ne iubeam si radeam pana la epuizare.. si cand ne reveneam stateam amandoi intinsi pe unde apucam tinandu-ne de mana si uitandu-ne cu o privire idioata catre tavan.. si cand simteam ca ne-am recuperat energia necesara saream in sus si o luam de la capat iar.. si iar.. si iar. Iti mai aduci aminte cand imi simteai respiratia infierbantanta pe ceafa? cand ti se ridica parul pe mana.. cand iti masam usor sanii si iti sopteam dulce cat de mult imi placi!

- Hai cu mine sa zburam! iti sopteam la ureche si apoi te strangeam de maini ca intr-o impreunare premergatoare unei intamplari cu peripetii.. si ti-am iubit trupul de fecioara.. si ti-am gustat fiecare centimentru din trupul tau fin.. pielea ta alba si catifelata.. se lasa mangaiata de mainile mele.. cerculete si valuri facute cu degetele pe spatele tau.. ciocolata care se scurgea pe trupul tau.. formand izvorase care isi croiau drum pe coaste in jos.. si limba mea insetata le curma drumul si le seca..

Si cate se vor mai intampla.. timpul ne va zice/arata.. sa tii minte.. ceva a murit in mine.. pentru tine..