Uita-ma..
September 16, 2007Coboara din autobuz grabita, ca si cum cineva inca o astepta si ea, spre marea ei rusine, intarzise. Era foarte punctuala de fel si simtea oarecum ca pierde ceva in cazul in care intarzie. Mintea ei aiurita nu se gandea decat la o scuza acceptabila. Uitase totusi ca nu o astepta nimeni, nu avea promisiunea nimanui de a imparti la un vin cald o tacere cu subinteles.
Batea vantul. Se facuse frig. Isi acopera fata cu salul colorat. Deodata parca realizeaza ca lucrurile capata sens si fara sa isi idea seama roseste si schiteaza un zambet fugar. Ii vin in minte scurte fragmente din copilariile care le facea anul trecut pe vremea asta in aceleasi locuri. O imtristeaza faptul ca simtea ca pierduse ultimul an. Nu stie cand s-a oprit totul si cand a inceput o alta realitate. Pierduse un an?
Podul ferovial de la Cernavoda (Carol I)
September 12, 2007
Nu stiu cati dintre voi ati avut ocazia sa treceti cu trenul sau cu masina pe langa acest maret pod care inca pastreaza arhitectura si maestria acelor vremuri apuse cand s-a ridicat.. fiind cel mai mare din lume si a tronat acolo undeva sus in top pentru o perioada de timp. Totul a inceput cand guvernul I.C. Bratianu a dorit sa faca accesul mai usor spre Marea Neagra si a lansat un concurs international in 1879 de proiecte pentru ridicarea a doua poduri mari pentru transportul pe calea ferata. Dupa cateva incercari nereusite statul a fost nevoit sa apeleze la planul b adica a numit o echipa de romani condusa de Ing. Anghel Saligny. La inceput totul parea un esec, dar, dupa 5 ani de munca minunatul pod se intindea pe o lungime de 4.000 de metri peste Dunare facand legatura dintre Baragan si Dobrogea.
Si totusi dupa atatea nazbatii prin cate au trecut cei care l’au construit si proiectat, fiind inca considerat una dintre minunile Europei, acest pod este neglijat de autoritati si inca nu este inscris in Patrimoniul National. Este functionalbil dar trebuie conservat pentru eternitate.. nu lasat in paragina si supravegheat de 2 angajati CFR.
Ai fost.. ?!
August 3, 2007Ai fost vreodata o persoana suficient de naiva incat ai crezut ca daca iti doresti suficient de mult un lucru, sigur la un moment dat se va implini? crede-ma nu esti naiv daca tu inca mai speri. O sa se implineasca exact cand te astepti mai putin, exact cand va fi prea tarziu, cand dorinta ta a palit din intensitate.
Ai fost vreodata orbit de atatea sentimente incat simteai ca traiesti intr-o alta lume? nimic nu te lovea? nimic nu te durea? probabil ti-ai creat un univers al tau in care ai incercat sa lasi lucrurile rele deoparte si pentru putinele dati din viata ta, te-ai gandit mai mult la sufletelul tau, la ce simtit tu decat sa te gandesti la ce simt altii si ce cred altii.
Ai crezut vreodata ca tu cauti iubirea? nu stii ca atunci cand cauti un mod special un lucru esti prea orb sa vezi ca ea mereu a fost langa tine? era atat de aproape incat nu ai zarit-o. Nu o mai cauta.. vine singura la tine.. si o sa te surprinda cat de placuta poate fi.
Doua zile..
July 26, 200724 iulie 2007
?Vreau sa gust fiecare particica din trupul tau, sa ma pierd in ochii tai, sa te las sa respiri si pentru mine, sa accept sa am valoare doar langa tine si pielea mea sa poata simti doar degetele si buzele tale.
Vreau sa ma imbat dintr-o picatura de roua de pe gatul tau, sa fac lumea asa cum ti-ai dori tu sa fie, sa te protejez si sa te iubesc pentru toata viata mea cu o singura conditie, accea de a nu ma lasa sa ratacesc drumul spre tine.?
Si partea proasta e ca atunci cand intalnim persoana la care visam, ea poate sa-si fi gasit deja sufletul pereche… Si atunci nu poti decat sa-ti pui inima pe hartie in timp ce-l privesti cum doarme, fara a banui cate se petrec in mintea ta.
Ajungi sa vrei sa tipi, sa stie toata lumea de ce esti atat de fericita, dar sfarsesti prin a-ti autocenzura blogul, cauta prietenul pentru a-i spune ca vrei sa va despartiti, si incepi sa devi altcineva.
25 iulie 2007
Azi am pus punct unei alte relatii, in stilul meu caracteristic. Mi-a reprosat ca nu am coloana vertebrala, poate are dreptate. Nu am putut sa-i spun ca vreau sa ne despartim pentru ca eu m-am indragostit de altcineva, si desi nici nu m-am sarutat cu persoana aceea si nu am cum sa ii fiu alaturi… am simtit ca asa e mai corect. I-am spus doar ca ?nu merge?. Am fost insensibila, l-am ranit, dar… nu imi pare atat de rau pe cat credeam…
Avem perioada in care luciditatea noastra ne sperie si perioade in care nu vedem nimic clar, ne mintim si traim intr-o poveste din care stergem dupa cum aveam chef personajele care ne sunt antipatice. Incet, incet, dupa relatii ratate, si istorii sexuale pe care am vrea sa le stergem… ne trezim ca suntem singuri. Nu mai avem energia pentru a mima entuziasmul unei prime intalniri sau orgasmul doar ca sa nu-l faci sa se simta prost.
scris de Tara (Colaborator)
Peisaj din Bucuresti I
July 9, 2007In dimineata aceea rece de martie, bulevardul era pustiu. Bucurestiul parea mai cenusiu decat de obicei, culorile vii din vitrinele magazinelor de-a dreptul bolnave, totul era trist. Isi facu aparitia la fel de murdara, cu aceleasi cearcane ce-i “impodobeau” privirea disperata. Azi nu-l mai avea si pe copil cu ea. Hainele rupte nu se asezau in niciun chip pe trupul ei uscat.
Aparu si vanzatoarea de la chioscul de ziare, o olteanca scunda cu o fata mereu zambitoare, indiferent de dramele ce-i treceau prin fata ochilor.
- Mario, ce facusi ieri? Intreba cu un glas ragusit vanzatoarea in timp ce-i dadea unui pusti restul pentru cele 4 reviste porno pe care le cumparase.
- Ce sa fac? M-am dus acasa. N-am strans mai nimic. A dracu’ ploaie, a inceput cand cand dadeau oamenii sa fie mai darnici. A racit si Maihaita…
- Si-l lasasi acolo? Il gasesti mort cand oi ajunge inapoi acasa!
- Mare paguba ar fi… Macar as scapa de el.
- Ai grija ce spui femeie ca te-aude Dumneze, se manie vanzatoarea.
- Dumnezeu? Care Dumnezeu? Eu stau si cersesc o bucata de paine si imbuibatii astia arunca cu bani in stanga si dreapta.
Femeia pleca bombanind spre intersectia in care obisnuia sa-si piarda vremea, parca temandu-se de o posibila reactie violenta a vanzatoarei. Olteanca o stia de ceva vreme pe Maria, era sigura ca cineva o obliga sa cerseasca. Nu o suporta pentru ca vazuse ca fiul ei, Florin, ii facea ochi dulci si se gandea ca o astfel de legatura ar fi fost catastrofala. Baiatul ei era student la Litere si avea planuri mari. Mereu ii spunea mamei sale ca va veni ziua in care “toti dobitocii de pe strada noastra care fac acum glume pe seama mea ca ma duc sa invat si nu stau cu ei la bere, or sa spuna cu admiratie ca mi-au fost vecini”.
Vanzatoarea nu stia, dar in urma cu cateva zile, Florin, o oprise pe Maria pentru cateva minute pentru a-i vorbi. Ii spusese ca ar vrea sa o ia de sotie si sa-l adopte pe Mihaita, ca ar putea sa stea in apartamentul lui si ca vrea sa o faca fericita. Femeia se infurie cumplit:
- Sunt saraca, nu proasta! Nu am de gand sa devin servitoarea ta de care sa te folosesti tu cand ai chef. Nu am nevoie de tine, sa-ti fie clar!
De atunci, Florin, nu a mai avut curajul sa se intalneasca cu ea. Incepuse chiar sa creada ca isi merita soara, si ii parea rau ca si-a deschis sufletul in fata ei si ca nu avea cum sa-l ajute pe copil.
va continua..
scris de Tara (Colaborator)
Inceputul? si atat!
May 24, 2007Nu ma astept sa intelegi ceva din ceea ce vei citi, nici nu trebuie. De fapt, tu citesti ca sa uiti de lucrurile care te dor, de toate organismele acelea infecte care iti complica viata. Eu scriu ca sa le rup de pe suflet si sa le pun pe hartie, sa sper ca vor ramane acolo si nu vor mai rani pe nimeni.
Stii, cateodata, viata, te lasa sa zbori, fara prafuri, fara iarba.. doar cu dragoste. Nu o intelegi, poate nici nu e nimic de inteles, e doar acel ceva care iti da aripi, te face sa vrei sa traiesti din plin. Si totul depinde de cat de bine sta cu memoria in cazul tau. Pe unii ii uita si ii lasa sa fie fericiti o vreme indelungata, dar, de obicei, iti da o bucata micuta de iubire sincera, o gusti si iti dai seama ca nu vei mai primi o alta. Nu ramai decat tu cu tine si cu singuratatea ta si nu ai cum sa intelegi de ce pentru o perioada atat de scurta s-a putut aduce Raiul pe Pamant iar acum a murit totul in jurul tau.
