Dragoste patata de sange..
March 4, 2008M-am saturat de golul din suflet, de multele pagini scrise ce nu folosesc nimanui… nici macar mie de la o vreme. Am obosit sa gresesc, sa-mi ofer sufletul si sa fie refuzat, sa cred in altii mai mult decat in mine. Ma doare cand imi intorci spatele si nu te gandesti la mine decat daca nu ai pe altcineva care sa te asculte.
De ce trebuie sa-ti raspund la telefon cand tu ai nevoie de ceva, dar cand eu nu stiu cui sa cer ajutor tu esti ocupat ori ti-e somn? Si ce fac? Ma ascund, imi feresc fata de razele soarelui, intru in carapacea mea lovita de pietre si imi las sufletul sa planga… Sunt slaba, uit sa ma ridic singura din genunchi, e pura neputinta? Astazi… da. Aveam nevoie sa ma faci sa zambesc, aveam nevoie de tine asa cum poti tu sa fi langa mine… doua cuvinte si o piesa vesela. Nici asta nu mai vrei sa-mi oferi. Nu-ti mai cer nici vorbe, nici emotii, nu-ti mai cer nimic. Fugi din nou, cum ai facut mereu…
Imi spun ca maine va fi altfel si de data asta nu mai cred, tot nu pot sa adorm, patul e prea rece si nu ti-am mai auzit rasul de luni bune. Cu ce sa ma incalzesc? Nu pot sa gasesc adapost in acel “si eu te iubesc” de acum 3 ani. Tu m-ai transformat in fiinta asta slaba de acum, tu mi-ai luat totul, tu ai fost egoistul, tu esti de vina…
Uita-te la toti, zambesc amar cand propriile lor rani se simt iar proaspete cand isi trec ochii peste descrierea infernului meu… Tot tu esti de vina. Te urasc la fel de mult cat te-am iubit. Pentru ca tu nu platesti niciodata cand gresesti, eu am fost intotdeauna acolo sa-ti curat cioburile si cenusa lasate in urma si sa te tin in brate… Inca mai simt bratele tale pe trupul meu, ca in ziua in care iti cereai iertare… Am crezut niste vorbe goale ce s-au trasformat in strigoi acum si imi bantuie noptile. Nu am mai lasat pe nimeni sa se apropie de mine… Nimeni nu s-a mai ridicat la nivelul tau… si… ironia sortii… tu erai un nimic… si in asta m-ai transformat si pe mine… Te urasc!
Scris de Tara Duveanu (Colaborator)
Iarta-ma..
October 13, 2007“Stiu ca sunt un prost.. si ca imi plang de mila acum. Abia mai vad ce scriu din cauza lacrimilor.. ochii ma ustura si respir greu. Mi’au trebuit 4 zile sa imi dau seama ce am pierdut. Stii.. eu.. te iubesc. In 3 ani de zile cat m’ai suportat langa tine nu ti’am spus asta, nici macar nu simteam ceva pentru tine, dar vreau sa stii acum. E tarziu.. trenul meu a plecat deja.. eu l’am gonit. Imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii si sa zgarii calciul asta iputit pana imi va curge sange din degete, sa sparg tot ce am in cale.. orice numai sa scap de durerea asta. Te’ai purtat atat de frumos cu mine si eu nu am dat doi bani.. acum am ajuns la vorbele tale si iti dau dreptate de fiecare data cand plangand incercai sa imi spui ceva.. dar eram prea orb de mandrie si un ignorant.. Acum inteleg sensul cuvantului “te iubesc” pe care mi’l tot sopteai.. si eu ca un mincinos nenorocit iti raspundeam “si eu draga”.
Sunt ratacit..
August 21, 2007N-as avea ce sa-ti scriu la ora asta desi imi doresc… nu pot spune nimic decat mi-e dor din nou… si ca exist… pentru ce nici acum nu stiu… imi pare rau ca trebuia sa fiu in viata ta… ca te-am facut sa ma iubesti… ca te-am indecis si te-am ranit… esti ce am mai bun in momentul asta… singuratatea mi-a stors pana si ultima picatura de bunatate din mine si m-a lasat cu o gelozie inimaginabila… nu pot sa cred, nu vreau sa cred, nu mai vreau sa simt sau sa plang sau sa poftesc la tine… azi am fost singur cu “ea”… da cu “ea”… singuratatea… pentru ca ea vine des in locul tau cand nu esti langa inima mea… zdrobita de tatal decedat… de diriginta iadului… de colegii tradatori… de mama dracului… te rog… salveaza-ma… vreau sa fug… vreau… vreau sa ma plimb vesnic cu trenul… cu metroul… vreau sa mai stau pe scaunul metroului s-aud in stanga si in dreapta mea muzica mai mult sau mai putin pe placul meu… in stanga s-aud “Mi-ai schimbat viata off nevasta mea… mare frumusete e fetita mea… si ma simt un om bogat… Doamne ce baiat mi-ai dat… Solo percutia…” apoi in dreapta sa rasune “Put you’re hand’s up for Detroid… I love this city…” iar in urechile mele sa rasune Kim Sanders cu vesnicul “Dancing with my loneliness”… vreau sa stau sub aripa ta… sa fugim departe de tot… sa nu ma mai sufoc cersind iubirea uneia din metrou sau din tramvai cand urca si se uita insistent la mine?uita tot… haide cu mine… iarta-ma… fi-mi mama… fi-mi iubita… fi-mi viata mea… as fi in stare sati-o daruiesc toata doar sa ma saruti parinteste pe frunte si sa ma iubesti… de ce … de ce trebuie sa lupt o viata sa pot fi iubit… de tine sau de Tine… tu esti ce mai am… ahh si doar inchid ochii si te vad… vad ce vezi tu… simt ce simti tu… rautatea mea nu-mi da voie sa te pastrez desi am suflet bun… te rog… te rog… te rog… mi-e dor… cum mi-a fost dor si pana acum… ochii mei negri iti plang plecarea… ca nu te vad cu zilele… si nu-ti simt caldura langa mine… copilul din mine te plange… mama ce esti… mi-ai dat viata din nou din iadul meu… vreau sa ma alinti… sa ma salvezi din umbrele mele… sa ma ierti de tot pacatul urei din mine… sa ma furi din iadul monoton al vietii mele ce o traiesc atat de pointless… sunt ratacit… atat de ratacit.
scris de Beniamin (Colaborator)
Iubirea din natura..
August 3, 2007
De ce tot timpul cand vorbesc cu cineva.. mai devreme sau mai tarziu se ajunge si la acest subiect? si de cele mai multe ori imi sunt impartasite momente de extaz si durere.. suferinta si viata de rahat. De ce?! DE CE?! unde este placerea aia a vietii si amintirile frumoase.. acele momente de care iti aduci aminte si zambesti.. si mimica fetei te da de gol ca ti’a placut si acele flashuri care ti’au ramas impregnate pe retina si apoi pe creieras. Desi nu vroiam si nici nu vreau.. sa vorbesc iar despre iubire si amarul ce ramane in urma ei.. inevitabil am ajuns sa vorbesc si in acest post despre asta. Unde’s oamenii veseli cu zambetul pana la urechi? unde’s zilele insorite? Stiu.. am momente cand sunt melancolic si urasc ca nu pot face nimic sa schimb situatia de fata. Dar nu am ce face.. sunt nevoit sa ma adaptez desi sursele de fericire si bucurie se restrang.. dar daca ma gandesc mai bine.. cred ca am fost orb pana acum.. crezand ca fericirea si energia de care am nevoie mi’o pot lua numai din interactiunea cu oamenii. Cum ramane cu mama natura? si momentele de bucurie pe care le ofera persoanelor care le vad.. fi atent la detalii.. concentreaza’ti atentia catre natura si acele mici detalii care iti umplu sufletul de bucurie. Da.. nu sunt nebun. Vorbesc despre detalii pe care foarte putini le vad: covorul de frunze ruginite toamna, valurile spumoase ce isi croiesc drum printre stanci, o pisica si cativa pui care se joaca langa ea, soarele la rasarit, ploaia calda dintr’o zi de vara, roua diminetii ce iti uda picioarele, iarba verde ce iti gadila trupul gol intr’o poienita.. si exemplele pot continua.
Concluzie: nu va irositi timpul incercand sa recastigati ceva pierdut.. implinirea de sine si fericirea asteapta sa fie gustate in sanul naturii ce ne inconjoara si ne sustine existenta. Amin
De ce avem nevoie de femei/barbati?!
July 22, 2007
Un subiect controversat.. doua pareri impartasite si simtite de semenii nostri. Fireste ca aici este doar o mostra.. despre acest subiect se poate dezbate la infinit.
Barbatii
De ce avem noi nevoie de femei? Nu le cunoastem si uneori ramanem surprinsi de reactile lor care de multe ori denota prostia..; s-ar intreba un misogin. Singur si’ar raspunde: sa faca de mancare, sa creasca copii, sa ne incalzeasca in zilele ploioase sau cand e al dracu de nasol afara si e ideal pentru un numar mic cu sotia/prietena. 
Noi nu victimalizam ca femeile.. nu ne plangeam. Noi lovim (uneori imi urasc semenii..) si actionam pe moment cum ne taie capul. Unei femei ii dai un deget si iti ia toata mana, cam asta zice un barbat inselat sau dezamagit de prietena/iubita lui prinsa pe picior gresit. O varba zice ca femeia nu trebuie atinsa nici cu o floare.. ei bine unele merita batute cu parul de la uluca.
Ce stiu femeile sa faca? ce ne ofera ele pentru protectia pe care o oferim si banii adusi acasa? mancare nasoala, nu ne inteleg, ne constrang, sunt plangacioase, si sirul este luuuung al dracu.
Sursa rautatii pe pamant este femeia.
Un ultim gand..
June 28, 2007